ficatul mi-e obosit și sângele
nu mai lucrează în favoarea mea
părul crește o vreme până pe la 11 p.m. când nu ne găsim
aceste cuvinte se opresc deodată și ele
singurele deosebiri dintre atunci și acum

e liber în fața mea
nu mai pot să depun mărturie despre mine

parcă se aude un clavecin în vocea ta
o ureche poartă această senzație cu ea
printre contracțiile musculaturii scheletice
prin densitatea
atât de diferită de a apei distilate
sângele acesta îmi vine foarte bine la costumul alb
ca un fular imens roșu

am terminat viața aceasta ca pe o substanță
cu moleculă mică dizolvată
mi-a curs prin vene în straturi paralele

se aud niște sunete tot mai slabe
si pereții venelor se îngroașă ușor