Crez

De multă vreme nu mai curg
lacrimi aiurite,
pe chipul plin de urme,
de urcușuri și coborâșuri
patetice.
Locul lor a fost luat,
încetul cu încetul,
de mine, de ceea ce s-a ascuns
sub ele, plăpând…
timid.
Nu sfătuiesc să luați aminte;
rănit sau nu,
un fapt e de știut:
că undeva, acolo,
e Dumnezeu.