E greu să dai un nume

M-a captivat un ciripit de păsări
pe câmpul sângeriu și putred,
printre cadavre zecimate,
în ritm cu astrul umed;
Am reținut căldura vie
ce glasul meu o emana isteric,
iar din pământul morții
nu pot să uit un jurământ:
Vei fi a mea când soarele apune,
când norii fug în patru zări neutre,
nu înainte și niciodată după,
iar până atunci te voi iubi pe vrute.
Da. Cenușa s-a așternut pe frunze,
izvorul curge numai înspre munte,
copiii plâng în leagăne de carne,
iar eu mă simt, mă simt a nimănui.