Dacă vei pleca,
De acolo, din tăcutul cer
Îmi vei mai șoptii vreodată numele,
Îmi vei mai simții vreodată gândul ?
Acele vechi secunde ce ne-au întâlnit.

Dacă vei pleca,
n-aș mai putea trăi, să știi...
n-aș mai putea nici clipa s-o-nțeleg,
căci nu va mai avea vreun rost -
rostul de-a iubi un om.

Dacă vei pleca,
Din umbra ce se va așterne
Voi face giulgiu negru ca s-arunc
Pe multele cuvinte rostite ca-ntr-un vis,
Și amintirea lor aș vrea atât de mult să uit...

Dacă vei pleca,
Culoarea ce-am văzut-o amândoi
Cu ochii noștri-nchiși
n-a fost decât prea-trista iluzie
sclipind târziu pe vârful unei lacrimi.