o femeie nu are noapte doar un scrin de-abanos în care își lasă
uneori voalul de mireasă buchetul iubirii pantofii de satin
parfumurile fine brățările de argint
ultimul plic scris cu litere aplecate mici accesorii fără de care
nu și-ar mai întâlni chipul în ochii bărbatului


în camera ei nu se intră decât cu o cheie a frumuseții
fiece lucru atins îi lasă inima pe jumătate tăcută
brațul nearcuit cu dragoste
îi stinge prea devreme luminile


dimineața este oglinda venețiană în care descoperă
lumea celui adormit în visul ei
neașteptat