poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-10-16 | |
mi-e greu să pot pricepe
ce lămurire-a firii mă mistuie mă cheamă să scriu să scriu să scriu să râcâi lung pe cerul îndoliat de toamnă de parc-aș vrea să-nlătur capacul la sicriu am risipit toți anii cu zile însorite n-am străbătut cu pasul cu mâna n-am atins m-am îmbrăcat în slove cu muguri de rostire câmpii de pagini goale am înfrunzit și-am nins adeseori femeia mi-a fost pridvor și casă și lampă și icoană și zvon de dumnezeu dar tu nu ești femeie ești steaua ce mă poartă spre ieslea caldă-n care azi naște-mă-voi eu nu voi mai fi făcut voi fi ieșit din tine și voi intra în tine sfârșit neînceput și îți voi scrie-n pântec cum scriu pășind în lume că tu ești tot ce încă nu am dar am avut las de aceea vorbă poeților ce-n urmă vor poposi ca magii pe drumul ce-am pornit că idol e-orice altă sminteală fără vreme de-a nu simți în brațe chiar ceea ce-ai iubit eu am tânjit nespus să mă ofer ca jertfă dar am jertfit călăul și astăzi sunt hanger nu-s vinovat de lamă când cineva apucă și își deschide vene râzânde către cer în rest: deșertăciune și pierdere și trudă și ierni plimbate-n haine cu învelișul rupt deasupra ieslei vaca tăcerii abisale un uger plin de stele mi-a mai lăsat de supt
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate