Iertare
Mamei mele, Ana

Te rog ma iarta, scumpa mea maicuta
Ca n-am venit pe-acas' cu vre-o draguta.
Si ca-n zadar ai asteptat
Nepoti sa-i legeni sa-ti fi dat

Nu s-a putut desi am vrut
Dar timpul meu a fost prea scurt.
Nu plange. Poate-ti e mai bine
De-ti spun ca am plecat gandindu-ma la tine.
Si ca abia cand inspre cer am luat-o in zbor

S-a ostoit de tine al meu dor...
Ce dor mi-a fost de tine scumpa mea mamica...!
Si fara tine adesea mi-a fost frica.
Stii ... cand lovit plangeam neampacat

Ca tine nimeni nu m-a mangaiat !
„ Copilul meu” asa-mi spuneai
desi aveam treizeci de ani...
Asa era.Copil eu ma simteam
Indata ce pe-acasa mai treceam...

Ma iarta mama daca n-am putut
De suferinta sa te scap de mult
In sufletu-mi plangeam ades
Ca boacanele-mi nu le-am dres...

Ma iarta si intelege-ma mamica...
Sa stii ca-n fata mortii nu mi-e frica.
Eu o privesc razand si impacat
Chiar de-am avut o viata de pacat...

Nu-s infricat de nimeni. Nici de zei.
Si fara teama-s ochii mei.
Sunt linistit: in viata am luptat
Ca raul sa-l strivesc neâncetat.

Sunt doar putin cam trist
Ca poate-n urma mea e raul neatins...
Ca poate nimeni in a mea urma
Nu va – ncerca sa iasa afar’ din turma.

C-or sta cu toti plecati in fata sortii
Si c-or boci in cor in fata mortii.
Nu plec ca sunt speriat sau lenevit
Dar, vezi maicuta: prea des am fost lovit.
Iar trupul plin de rani e obosit
Si sufletul odihna si-a dorit...

Lovit, ranit de toti si toate.
De sus, de jos si mai ales din spate:
M-am saturat sa tot primesc in coaste coate,
De palme in obraz degeaba luate ...

... atata doar ... acum te las.
Cu un suras si dor in glas ...
Ma iarta deci ...atat iti cer:
Sa ma intelegi ca VREAU sa plec spre cer...