a fost o vreme a copilăriei iubirii,
a fost o vreme a preistoriei firii,
a fost o vreme când sufletele noastre trăiau
adăpostite în peșteri de lumină
săpate adânc în nesfârșita noapte
a timpului

apoi, treptat, treptat,
ochii copilului s-au înăsprit
când lacrimile au devenit dureroase,
mai grele decât sufletul,
când zorii zilelor se-ncununau
mai mult, mai mult
cu roua tristeților
scuturate din noapte

peșterile de lumină s-au surpat
și întunericul a năvălit victorios
peste sufletele noastre.