Facerea lumii
1
1.La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul.
Lumina
2.Pământul era pustiu și gol; peste fața adâncului de ape era întunerec și Duhul lui Dumnezeu se mișca pe deasupran apelor.
3.Dumnezeu a zis: “Să fie lumină! Și a fost lumină.

Mihai Iunie
4.Virtual, oricine poate să fie scriitor.
5.Scriitor este cuvântul care adaugă diferența specifică, acea (“E” - cred eu, ce transcriu, că încă un “e” era necesar!) de a scrie la definiția generală a omului ca autor. Chiar oricine poate să fie scriitor? Câtă vreme scrie ... și nu completează formulare, sau borderouri, sau chitanțe ... se cheamă că e scriitor nu? Dacă citești, nu ești cititor?

Mihai Iunie este un demiurg “livresc”, mai ceva decât Borges în “Biblioteca Babel”. Borges se mulțumea, în “biblioteca” lui, să spună că 22 (douăzeci și două) de simboluri “literale” sunt suficiente pentru a “articula” și “descrie” orice – numai că el (Borges) condiționa totul, ab initio, de posibilitatea articulări simbolurilor și de cuprinderea lor într-o carte, carte ale cărei pagini, la răsfoire, să se desprindă de fiecare dată, astfel încât cartea “fiind” să devină prin utilizare infinită și cuprinzătoare în tot ceea ce privește jocul aleatoriu al simbolurilor “literale”; dar cartea, sub nici o formă, nu trebuie să fie “imposibilă” sub raportul sensurilor, așa cum este scurta “carte” a lui Mihai Iunie (http://www.agonia.ro/index.php/article/142782/index.html); prin urmare, cartea este indescriptibilă, dar cuprinzătoare, pentru că ea conține toate sensurile. Există un număr “N” al tuturor limbajelor posibile, spune Borges. Și mai spune el: tinere, pricepi sensul acestor spuse ale mele?

Iată, mai jos, biografia lui Mihai Iunie:
“Two opposing tendencies are peculiar to Russian philosophy: one asserts the primacy of generalization and unification as tools for religious and historical transformation of reality and leads to ideocracy and totalitarianism; another defends the unsurpassable value of individuality and reveals the relativity and futiliy of all general ideological constructs.
The totalitarian tendency developed during the 19th and the first half of the 20th centuries, under various names: “sobornost”, “national unity”, “back-to-soil movement”, “integrative knowledge”, “communality”, “social equality”, “total-unity”, “sophiology”, “unification of churches”, “comprehensive kinship”, “the resurrection of fathers”, “common task”, “armies of labor”, “proletarian internationalism”, “classless society”, “communist future,” etc.
However, beginning in the early 20th century, the opposite, anti-totalitain tendency of Russian thought developed also under various names : “personalism”, “existentialism”, “the philosophy of everyday life”, “intuitivism”, “religious liberalism”, “dialogue”, “polyphony”, “carnival”, “pluralism”, “the tyoplogy of cultures”, “individualization of codes”, “conceptualism”, “self-referentiality of languages”, “the critique of ideology”, “post-utopian thinking”.
The first tendency lost its inspirational force as it merged with official Soviet ideology; in the 1950s it began to decline, and by the late 1980s it almost disappeared from philosophy (which does not preclude its future revival). The second tendency is now at the height of its influence. The differentiation and interaction of these two tendencies – generalization and indvidualization, totalitarianism and personalism, utopianism and conceptualism – determine the peculiar character of Russian thought and its contribution to world philosophy.
(Mikhail Epstein – An Overview of Russian Philosophy, www.emory.edu/intelnet/rus_thought_overview.html).
În textul cărții sale (http://www.agonia.ro/index.php/article/142782/index.html), așa cum am arătat mai sus, Mihai Iunie spune: “Evident că urmează argumentele în favoarea libertății de expresie și a unor condiții neconstrângătoare pentru activitatea publicării. Mă opresc aici pentru că de aici înainte e istorie, sunt lucruri discutate de foarte multe ori în paginile acestui site. Voiam doar să evidențiez că aici pe internet scriitorul și pierde acel aer de superioritate care generează nemulțumiri. Aici nu ai altceva decât proiecția artistică a cuiva.”
...
Dragă Mihai,
cum să fac să leg logic următoatele:
“Scriitor este cuvântul;
Scriitor este cuvântul care adaugă;
Scriitor este cuvântul care adaugă diferența specifică,;
Scriitor este cuvântul care adaugă diferența specifică, acea de a scrie;
Scriitor este cuvântul care adaugă diferența specifică, acea de a scrie la definiția generală a omului;
Scriitor este cuvântul care adaugă diferența specifică, acea de a scrie la definiția generală a omului ca autor.
...
Chiar oricine poate să fie scriitor?”

Vorba ta, Mihai: unde este genul proxim, ca să ajungem la diferența specifică? Între noi, fie vorba, concluzia ta este desăvărșită: “Dacă citești, nu ești cititor?”