imperfectă e marea si rîul la fel
dar stau lînga valul ce ma ucide mișel
și-mi toarnă în inimă un dar
de soare răpus e zarea văzută de jos
și nespusă la nimeni.

lucesc de jos ca intr-o învîrtită roată
în sus ce mistic rod rotunjit deodată
razele venite din partea cealaltă

de la soarele nostru opus
ca de la eul nostru cazut in neant
si revenit deodată ascuns pentru o clipă
dar indeajuns ca sa lucească-n oglindă.

privindu-te in cer doi sori tu vei vedea
unul la rasărit din fiecare clipă
si altul la apus adevărat ce-i steaua ta.