Pe-o alee solitară,
trecea toamna, o domnișoară,
cu fandos de mare artistă,
răspândind parfum de seară,
melancolică și tristă,
strângând lacrimi în batistă
și aruncând cu frunze-n poală.

Eu plimbându-mă agale,
întristat ca fiecare,
am oprit-o cu o întrebare:
"Ia ascultă domnișoară, nu ai cumva o țigară?"