urlă lupu-n sus la lună
e flămând și fără rost
baciul ce-a venit la stână
vrea să-l țină doar în post

dar se-nșeală el bădița
despre lucrul rânduit
o să-mi schimb un pic blănița
și mă pun iar pe pândit !

poate-așa să mă confunde
cu vreo mia sau cu vreun miel
ori să stau pitit în frunze
până când adoarme el ?

se așează-n tufe lupul
așteptând pe înserat
și își tot întinde gâtul
spre un noaten înțărcat

și când crede că-i mai bine
se repede vrând să fure
un mieluț pe care ține
să îl ducă în pădure

dar în calea lui zăvodul
aprig a pornit să bată
fuge lupul ca nerodul
„poate ține altădată !„