Veronika voia să-și pună capăt zilelor și nopților
pentru că nu mai putea distinge între marți și miercuri
între joi și sîmbătă, între duminică și luni
zilele toate îi erau la fel ca și nopțile
și ea ar fi vrut altceva - să trăiască, să înnebunească, să iubească
să spargă în mii de cioburi realitatea aceasta opacă
normalitatea căreia toți oamenii i se supuneau
cu inconștientă voluptate.
Veronika voia să treacă dincolo de ființele care-și permit
luxul de a înnebuni doar atunci cînd au condiții favorabile
de aceea Veronika voia să-și pună capăt zilelor și nopților
însă ea nu știa că nu poți muri oricînd și oricum
are și moartea orgoliul ei
nu se lasă cucerită cu una, cu două
nici măcar cu trei tuburi de somnifere
în care ea își pusese atîtea speranțe.