Între mine și tine
E toată întinderea mării
Ca-ntr-un hamac ce frânge
Turle și ziduri și-aceeași barcă
Smolită.
Poate chiar străzi ce-au ieșit să se plimbe
Agățate de pașii
bătrânei Ghitla,
Ovreica în cârpe
Sinagoga zdrelită-n frisoane și surâsul menorei
Între noi și noi își deznoadă conturul
În piua mâinii
Precuvântând
Cînd amiaza adastă
Prin poduri de case
Lumina.

Între mine și tine
se aprinde zăpada-n opaiț,
Obiectele mici
rostuiesc întâmplarea încet, pirotit,
Azi caverna ce-o sângera osul
Dintre gânduri petrece
Pentru umbrele vorbei
Ce-au rămas de rostit
Ce durată a fost?
Nu se știe;
Se simte, se roagă, se-așterne,
Corabia orbilor
gâfâie pe un țărm ticălos,
Lângă stânci
De la dreapta
la stânga
Trec vracii distanței
pe brânci
Și sorb luna din copcă
S-o așeze-ntr-o fată.