poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-10-02 | |
Mă înec în fericire.
Tu, Meduză, m-ai privit în ochi Și mi-ai uscat corpul imperfect Și el s-a fisurat Și eu am putut ieși prin crăpături; Ca un fluture ce-și lasa gogoașa Când a sosit vremea lui Eu zbor spre tine... Eu sunt aerul care-ți hrăneste celulele avide, Eu sunt melodia care-ți invită la dans firele de păr, Eu sunt urechea în timpanul căreia inima ta se izbește violent ca-ntr-o tobă! Prin venele tale curge sufletul meu Ca lungul Styx, până-n adâncurile nepermise celor vii... Lasă-mă să zgârii cu unghia peretele conștiinței tale! Lasă-mă să te devorez în aluatul meu, ca un șarpe constrinctor ce sunt... Nu te mai zbate atâta. Curând toate se vor fi terminat. Ori crezi că țărâna mea poate să închidă în ea la nesfârșit suflarea Lui? Oare noi acum existăm? Nu, nu-i deloc absurd să mă întreb. Cândva, universul care mi te-a dat (pe mine ție și pe tine mie) Ne va sorbi printr-o gaură neagră gândurile dezintegrate. Așa că nu mă trezi, te implor. Sărută-mă mai bine- cu toți atomii tăi. Simfonia vibrațiilor noastre poate va stoarce o lacrimă pe obrazul Lui rece... Știm că ai grijă de mielușeii Tăi ca să ai ce taia de Paște. Dar tot Te iubim.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate