azi ploaia asta o să aibă pentru ultima dată
gustul firav al inocenței

cu degetele am trasat o stare de spirit
pe geamul aburit
credeam că e o altă poveste cu zâne
până am citit primele litere
n u
a fost odată
un altar construit din filele unei cărți
în care eroul principal ieșea din ceața eternă
cu o cunună de lauri pe cap


e un pic altfel în realitate
n u
te vom uita
scrie pe-o panglică atârnată de coroana mortuară



pedeapsa capitală
o să îmi spânzur anii unul câte unul
o să croșetez o pânză de păianjen ce va deveni
seif de gânduri nerostite


tu m-ai învățat să țin stiloul în mână
drept răsplată
eu ți-am zugrăvit un sanctuar din cuvinte
mă privești acum printre gene albite
unu
doi
trei
mai ai dreptul să visezi
un ultim basm