Am trecut printr-o perioada lunga de delir shakespearian care s-a soldat cu niste traduceri personale din sonetele maestrului. Voi supune atentiei vostre cateva dintre ele, dar cate unul pe zi, dupa regulile siteului.

sonet XXXVI

Deși iubirea ne preschimba într-unul
Bine-ar fi totuși să rămânem doi
Ca doar singuratății mele răul
Să-i plimbe-n lume trena prin noroi...

Dragostea noastră ruptă-n două vieți
Ne străjuiește sufletul proscris
Deși s-ar zice c-am fi doi asceți
Ne rătăcim prin dezmierdări de vis

De n-am fi doi n-aș mai putea ascunde
Că vina care-o port e-a noastră toată
Tu mi-ai jertfi, mândrie, rang, virtute
În gura lumii hâdă și neroadă….

Păstrând secretul însă, te pot ascunde-n mine
Și-a-l meu fiind, în taină, să te bârfesc de bine….