Priveam printr-un porumbel,
Mă-ncovoiam sub bolta de viță de vie,
La granița dintre instinct și conștiință
Era o poartă de har,
Îmi curgea sânge din păr,
Albastru și adevăr,
Intelectualii erau preoții acestui nonpuls.
Ultralitaniile serii erau puse pe fugă
De câțiva puști de pe lună,
Era o zodie mare,
Mică și bună.
Cineva m-a călcat în picioare
Pe sub masă,
Era o masă mare,
Mică și bună,
Și niciodată nu mi-a mai fost foame.
- De ce te-ai îmbrăcat în galben, Maria,
Hai, să dansăm pe un ritm african...
Câteva șopârle roșii, aurii
Cântau un menuet nepotolit.