Sunt…
Nu sunt vis, nu sunt privire,
Nu-s nici șoaptă de iubire.
Sunt tăcuta amăgire
A regretului de tine.
Sunt ecoul frânt în noapte,
Umbra vorbelor din șoapte.
Sunt focul ce arde-n fapte,
În tăcere, pân’ la moarte.
Sunt cenușă strânsă-n palmă,
Rana mută, scumpă doamnă,
Lacrimă de dor de mamă,
Sunt și timpul ce ne cheamă.
Sunt icoana din perete,
Sunt misterul din secrete,
Mâna care te ridică,
Sunt cuvântul ce explică.
Și, de asta, nu-i de-ajuns,
Sunt și șoaptă, și răspuns,
Sunt iubirea cea profundă,
Sunt cadoul fără fundă.