|
poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
|
agonia ![]()
■ impecabilul denzel cu o căpușă în scrot
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-02-21 | |
S‑a ridicat din poveste, cu jar în priviri,
Elena din Troia, sub vechi străluciri. „Cea mai frumoasă”, spuneau poeții-n cor, Dar darul acesta nu l-a purtat ușor. Regină-ntr‑un regat de pace subțire, Menelau o iubea cu întreagă simțire, Dar soarta, șireată, țesea alte căi, Și Paris plănuia stele-n nopțile ei. Nu știa că numele-i va trece prin răni, Că timpul îl poartă prin veacuri și ani. Elena pe țărm, ca o flacără vie, Prinsă în mituri ce nu vor să fie. Zece ani au tunat arme doar s‑o readucă, O glorie nedorită, dar scrisă pe stâncă. Cu istoria-n vene, sub ceruri amare, Ea stătea între zei și a lumii chemare. O clipă furată a aprins un război, Și corăbii plecau, încă o mie spre Troia apoi. Paris o ținea captivă, ca pe-un vis rătăcit, Dar visele pier când destinul nu e fericit. Zidurile Troiei tremurau sub blestem, Cenușa cădea peste ultimul semn. Prin fum ea rămâne un mit renăscut, O femeie ce poartă un dor nevăzut. Pagini se-ntorc, iar imperii învață Cum scânteia cea mică aprinde o viață. Legende se țes, iar inimile dor, Dar numele ei nu se stinge ușor. Troia s‑a frânt, însă-n ruinile grele S-au deschis alte lumi, alte drumuri spre stele. Și Elena, ieșind din al istoriei loc, A rămas încă vie, cu destinul de foc.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate