Când va veni căldura, zăpada sufletelor noastre
cea care le făcea să pară-atât de caste,
se va topi și-o să prefacă totul în noroaie,
în care ne vom afunda, ca la războaie,
soldații, în marșurile lor,
înaintând, fără să avem niciun spor,
așa că haide să ne bucurăm acum, cât mai e frig,
de tot omătul care ne-a acoperit,
uitând de toată mocirleala care va să vie,
trăind ca pe o poezie
fiecare clipă, zi de zi,
iar când se va topi,
să ne topim și noi cu el odată,
ca niște oameni de zăpadă