Eu cel de ieri

Eu sunt tot cel de ieri,
dar cu un an mai mult —
hoinarul ultimei ierni,
cel ce-a făcut să plângă
și luna lui Cuptor.

Eu sunt tot cel de ieri.
Vântul iar mă alungă.
Privirea tristă-a unei adieri
din mine, încă o dată,
naște umila slugă.

Eu sunt tot cel de ieri,
durerea din suspine ;
umil între ,,boieri,,
și ultima speranță
a gândului la tine.

Dar în același timp
pot fi și cel de mâine,
liant între umbre și lumini,
creat din neglijența
uitatului poimâine.