Tu ești băiatul
care a intrat în viața mea
fără să bată la ușă,
dar care a adus cu el
o liniște pe care nu o mai știam.

Felul tău de a privi
mă face să mă simt
înțeleasă,
de parcă ochii tăi
știu exact
ce ascunde inima mea.

Zâmbetul tău
e mic, dar adevărat,
și când apare
lumea parcă devine
mai blândă.
E genul de zâmbet
care nu se laudă,
dar care rămâne.

Tu nu ești gălăgios,
nu promiți lucruri mari —
tu ești real.
Și tocmai asta
m-a făcut să te aleg.

Îmi place cum asculți,
cum înțelegi,
cum ești acolo
fără să trebuiască
să te rog.

Acum suntem „noi”,
și mi se pare
cea mai frumoasă nebunie.
Două suflete
care s-au găsit
fără să se caute prea mult.

Vreau să mergem peste tot împreună,
să facem prostii,
să râdem,
să ne ținem de mână
când lumea e prea mare.

Promit să te iubesc
cu tot ce sunt —
cu partea mea copilăroasă,
cu fricile mele,
cu bucuriile mele.

Pentru că tu
nu ești doar băiatul
pe care îl iubesc.
Tu ești acasă.

Tu…
și pentru totdeauna,
noi.