Dacă mă vezi cum privesc în sus,
printre crengile unui copac,
te vei hotărî dacă mi-am pierdut mințile
abia după ce vei căuta și tu
ce văd eu.

Și, din ce ai găsi acolo,
ce ar cântări mai mult
un kilogram de euro
sau un kilogram de cioară?
Nu una împăiată.
Una vie, neagră,
care își scutură penele
și poate zbura.

Dar dacă altcineva
te-ar surprinde pe tine
fix în clipa în care ridici privirea,
curios să mă înțelegi?

Cât am putea-o ține așa, în lanț?
Nu mult.
Până la primul care privește temător doar în jos,
pe unde calcă
care, de obicei, ești chiar tu.