Cântare pentru o țară fără partitură

Ne-ngropăm actorii, ne-ngropăm poeții.
Iubim nefericirea, din ea ne facem rai.
Trăim pe datorie pentru tot restul vieții,
Iar pe perete-avem Răpirea din serai.

Visăm să fim bărbați, dar ne purtăm ca hoții.
Vorbim despre cultură, dar suntem agramați.
Avem dorințe-nalte și țeluri pe măsură,
Cântăm de sensul vieții, dar fără partitură.

Ne plângem de trecut, dar îl repetăm zilnic.
Uităm de idealuri, apoi cerem respect.
Avem discursuri grele, dar sufletul e silnic,
Vrem să fim elevați, vorbind în dialect.

Ne credem centrul lumii, deși suntem decorul.
Pozăm în oameni drepți cu spatele plecat.
Ne vindem viitorul blamând chiar creatorul.
Suntem precum o frază ce n-are predicat.