Dumnezeu ne-a părăsit

Eu cred că Dumnezeu ne-a părăsit,
Din cer, lumina sfântă nu mai coboară,
Și totul este atât de greu a fi privit;
Suntem copiii nimănui, uitați întâia oară.

În biserici, praful s-a așternut pe rugăciuni,
Iar lumea pare închisă pe dinafară.
Preoții încă mai fac umile plecăciuni,
Dar nimeni nu-i vede, este în prag de seară.

Copiii se nasc la fel, dar parcă altfel plâng;
Durerea astăzi vine și nu cere acord.
Iar oamenii se-agăță de viață, rând pe rând,
De mâine ne vom trezi? Sigur, e un record.

Iar dacă Dumnezeu ne-a părăsit pe drum,
Nu cerul e de vină și nici timpul ce trece;
Ci noi, că L-am urât atunci când era bun,
Și n-am știut că El, uneori, poate fi și rece.