nu las vocea luminii să fie sugrumată,
de vremea sumbră de tăcerea bolnavă,
ecouri vesele să se înalțe în slavă,
nici inima nu-mi las să fie deprimată.

vocea luminii pe suflet imprimată,
în liniște o ascult în nopți nedormite,
să prețuiesc lumina sunt îndrumată,
să o cuceresc cerul îmi permite.

chemările luminii sunt simfonii stelare,
îmi încântă auzul mult mă înseninează,
influențează puternic profeții seculare,
flămândă de magia ei lumea se minunează.

în sfera creației lumina culminează,
destinul omenirii îl încununează.