da sigur aÈ™ fi putut fi
hefaistos
pentru zâmbetul tău sinuos
de mosa lină
până mi-am dat seama că buzele-ți curg
în geometrie neeuclidiană
și într-o zi se vor întâlni cu fruntea mea scândură
unde alții au bătut cuie
să stea odată sus
să nu mai traseze în nisip
fețe de ceas
rușinate de goliciunea
secundelor

îmi șoptești cât de romantic a fost
când lana del ray s-a căsătorit cu un ghid pentru aligatorii
din mlaștinile louisianei
nu știu dacă-i un apropo să ridic ștacheta
să vânez reptile locale care înhață orice
îndrăznește să zboare
peste gard ca o găină
sau poate să drenez mlaștina
care a fost cândva o esplanadă
unde ne-am întins florile uscate de tei
și am tot făcut-o ca un ritual fecundat de rutină
deși noi am dat de o vreme
ceaiul pe limonadă

dacă te-ai mărita pentru avere
cu un muribund
iubirea ta chiar și deshidratată
l-ar vindeca miraculos
doar să fie asasinat de toți cei care
și-ar smulge vesta anti-suicid
croită din pariuri la cote mici
văzându-te ca pe un portal stabil
spre o lume fantastică
unde bărbatul ar închide meciul naționalei la mondial
ar turna berea peste canapea
și ar alerga aiurea pe gazonul ochilor tăi
doar să fie prins în offside

denaturezi în fiecare zi
conceptul de familie nucleară
acum e statul în ciuperca exploziei
până învățăm să nu mai dăm vina
pe oppenheimer
dar pe uraniul dinăuntrul nostru
îmbogățit cu prea multe scandări revoluționare
la comedii romantice

n-am putea deveni mai umani
nici dacă am mânca fructul hito hito no mi cu aceeași gură
dar am putea dispărea
din acest cartier
unde vorba lumii e taurul pe străzile festivalului din san fermín
am putea lăsa în urmă indicii misterioase
ca un tribut pentru cei dispăruți
în incidentul diatlov
adidașii lipiți pe tavan
să creadă că ne-am purtat și trupurile
odată cu nasul pe sus
coada linguriței lipită de oglindă
să creadă că ne-am gustat în sfârșit reflexiile
ca pe frișcă
nu telurile mixerului

și nu în ultimul rând
să ne lăsăm flăcările interioare
peste covoare peste draperii
cum altfel să înțeleagă că ce am trăit
de la chibrit aprins
până la stea
nu a lăsat cenușă
nici când am trântit aceeași ușă
căci ni s-a cerut pe lângă copie la cheie
să și explicăm de ce deschide
alte mii de uși în miniatură
cu yale ascunse adânc în carne
și vor rămâne așa
câtă vreme vom curge în aceeași matcă
deși oasele tot mai străine
încep să asculte de cei care
le vor baraje
fără să știe cât de mult ne apropiem
și la revărsări
unde nu prea mai e crăpătură în asfalt
către sanctuarul
pânzei freatice


dincolo de orizont

dacă într-o zi ton618
cel mai masiv obiect din universul cunoscut
ne-ar înlocui soarele
pământul s-ar dezintegra în totalitate
după aproximativ 0,005 secunde
și totuși aș găsi timp berechet
să strig că te voi găsi
exact așa cum erai
în ziua canonizării de vulturi
ținând post
care te-au văzut curățând streașina
fără a te opri
până la negură
succesoarea din lipsă de opțiuni
a cerului
te voi găsi chiar de va fi necesar
să-mi inventez o gravitație
înțelegătoare
față de cei care primesc în direcția opusă
masă
să mă adun particulă cu particulă
ca atunci când ți-am adunat
nisipul din teniși
de pe plaja celor care vor să umple
clepsidrele de tot
cu speranța că timpul le va fi așa
compatriot

poate nu vom mai putea
să luăm în pumni
mâncare de hrănit câinii vagabonzi
ci bucăți cât mai incandescente
din calea lactee
căci realitatea bulversată
de ne va renaște pe gură
sigur nu ne va încălzi biberonul
în ultima instanță
vom fi două suflete în cuantă
zic ceva mai bine
decât în acea pantă
pe care o negam înfigându-ne picioarele de tot
în cernoziom
prinși într-un tangou intergalactic
vom călca bosonii higgs în picioare
iar radiația gamma
va înlocui
fără exces
pătura de lână

ne vom aduce aminte fără nostalgie
de limitările umane
de acea dată când râsetele noastre
păreau că vor înlocui pe viitor
resursele finite de petrol
dar au sfârșit
o irizație
într-o peliculă de benzină
după ce am alimentat
pentru un drum
fără întors


xx

cât de repede
linia orizontului a cedat zâmbetului tău
monolit culcat
după ce am tras concluzia
că iubirea e și ea pe baterii
de nokia recent
nu 3310
de atunci trupul a încercat să țină pasul cu o centrifugă
să semneze acte pe rotulă
eu în schimb am rămas la geam
o fâșie de perdea
dată cu miere dată cu smoală
doar să amețesc o muscă
să nu știe dacă e sau nu
prezența mea sub radical
o capcană

singurul reper îmi e un bătrân
care insistă a pronunța romantism în loc de reumatism
măturând sârguincios nimicul zilei
până dă de mine
aorta înfundată
ieșind ca din inima unei cantine a săracilor
ridicată tot de săraci
iar în loc de bătăi
îi aud în schimb zgâriind aragazuri vechi
să înlocuiască
vata urechilor

te visez pentru câteva secunde
ca la acel bal unde toate purtau pantofi de cenușăreasă
iar tu țopăiai în picioarele goale
să prinzi candelabre
te visez până îmi cedează pleoapele de tungsten
odată cu singurul felinar pe gaz
care ne ardea într-o prăpastie
în caz că ne-am decide
să coborâm
în loc să o umplem
cu nostalgii bolovan
catapultate

îți miros parfumul psihotrop și mă rog de ei
să nu strângă festivalul florilor de tei
chiar de toamna începe ușor
să-și ridice cagula
fără găuri

odată îmi spuneai să nu arunc monezile de 5 bani
că nu știi cum îți vor fi de folos
acum înțeleg
când după o lustruire insistentă
strălucesc mai mult
decât la o aruncare cu toată forța
a dorință heliacă
înspre apus