iubita mea e persecutată – mi s-a plans: “iubitule,
mă simt întru totul persecutată”
am întrebat-o de ce. “de ce te simți așa,
cireașa mea amară?” îmi plac cireșele amare
și ea știe asta; avem în cămară o mulțime de borcane
cu compot
„m-au acuzat că mascrez (auzi, MASCREZ!) limba română
și că poeziile pe care le trimit
(folosesc GPT – adică te rog să înțelegi
că toată chestia e lucrătură)
toate poeziile cică mustesc de agramatisme
plus un dispreț la adresa ideilor pe care le califică drept aberații tembele
auzi! și că topica – (te rog să fii atent!) topica
vădește o anumită origine despre care
– pe bune! – nu înțeleg ce legătură are
gen.”
(după gen nu mai urmează nimic; e punct și totodată îndemn
de a confirma.)
am ascultat-o prudent și cu multă atenție,
pentru că atunci când cineva e persecutat
pentru topică,
e limpede că situația a intrat pe un făgaș serios.
“vezi tu, i-am spus,
încercând să par sobru, în realitate fiind doar extrem de prudent,
limba română
(în care cu inspirație cosmică alegi să îți compui poezia)
e ca borcanele noastre de compot.
adică pentru unii un număr, pentru alții un preț,
pentru mulți un desert,
materie primă pentru o prăjitură tradițională sau chiar
o sursă de pete pe cămșa curată. ce vreau să spun, dacă
pentru tine un sâmbure e o catastrofă
care ți-a făcut praf premolarul,
doamnă Anastasiu se bucură că are de proiectat
o lucrare destul de frumoasă
(pivot, coroniță și material compozit – sau porțelan,
după caz)”
mă uit la ea, nu mai zice nimic.
profit de ocazie ca să umplu această liniște
cu fâsâitul delicios
al deschiderii unei doze de Carlsberg.