cu dureri sub frunte
cu iluzii la inimã
cum sã-i fac portretul
seamãnã cu un sinucigaş

îl zgândãr sub pleoape
îi deschid privirea spre o floare
unde fluturii îşi dansează culorile
încerc sã-i surprind viaţa
care se scurge în poezie
prin transplatul cu cerul
și vãd cu tristeţe
un om

totuși
pentru o clipã a sãrutat cerul din sprâncene
abia acum portretul lui
aduce cu sinele