mă gândesc la tine
și mă întreb dacă arde,
de nu cumva
cerul va curge
într-un strop de lumină
și-ți va aminti că exist
sau
de nu
o notă minoră
va crește cu rădăcinile
în șoaptă
rostindu-mi
numele.

mi te imaginez
și simt cum mușcă
ochiul ce rămâne întors
și îți pun măna la ochi
ca să nu te doară
când sângele mi-l gust
prin respirația tăiată
sub soarele care a învățat
să mai miște
fără ca tu să-mi răspunzi,
să mă chemi,
să te închini,
să mă vrei
într-o
rugă.