Prin cerul de mai
te privesc lăcrimând,
sărutarea-ți de foc
lasă urme pe creștet,
ne întâlnim în lumina din noi
și-n gândul hoinar
mă iubești prea
sălbatic.

Prin cerul de dor
te cuprind ca într-un vis
și te strâng din culori
purpurii
în călimări-buzunare de suflet,
sub petale de zbor fâlfâind
mă ajungi dansând
dintre astre.

Prin cerul de mai
stai, mai stai să te prind
ca pe un flutur de noapte
lampa suflând să o sting
tu să cânți fluturând
vise vechi-vise noi
eu să dorm mângâiat
de aripă.