rătăcesc prin codru ca ultimul haiduc,
poveștile lui seamănă cu ale mele,
multe suspine și lacrimi îmi produc,
au venit peste noi vremuri grele.

este plin sărmanul de sălbăticiuni,
sunt necruțătoare sunt mult prea agresive,
au făcut în raiul meu și stricăciuni,
dorințe de armonie sunt tot mai intensive.

de sprijin și siguranță am mare nevoie,
arde în mine iubirea ca focul lui Prometeu,
o răspândesc în codru de bună voie,
cu optimismul meu nu voi da rateu.

dar fratele meu codru și bucurii îmi oferă,
curajul și liniștea verde în mine le transferă.