rătăcesc prin pădurea stelară virgină,
unde domnește veșnic a nopții regină,
să dobândesc lumină, să împrumut putere
și ca printr-o magie să dezleg mistere.

poveștile lunii să le imprim în minte,
să mă întâlnesc cu steaua mea cuminte,
întunericul din mine să-l fac să dispară,
noaptea să-mi fie dulce, savuroasă ca o pară.

stelele-mi sunt surori, luceferii frați,
cu nici o vietate nu pot fi comparați,
mă simt mult mai bogată decât un împărat,
cerul nu-mi lasă spiritul să fie supărat.

adun minuni nocturne cu suflet neastâmpărat,
oriunde, oricând se simte intens de cer apărat.