nu mai știu ce faci
de când te-am vândut transformată-n silabe
lumii înfometate care flutura cartele
le uram tuturor poftă mare
și priveam cum te mestecă cu voluptate
amestecată cu sosuri picante și un pic de sare împrumutată de la masa vecină
scrisorile noastre de dragoste le rămâneau între dinți
și ei foloseau scobitorile conform manualelor de bune maniere
aruncând discret la coș resturile
uneori se ștergeau la gură cu mânecile costumelor de firmă
și râgâiau decent

într-o dimineață de iarnă
m-am trezit cu o poftă nebună ca să facem un om de zăpadă
să ne punem de acord asupra nasturilor și ochilor săi
să ne certăm pentru cratița de pus pe cap
și nu am găsit nicio vocală ca să te strig.