Off...tu suflet chinuit,
Cât de mult ai pătimit...
Te întrebi de ce o viață
E cât un mosor de ață...
Și îți spui mereu: "Ajunge!
Câtă jale voi mai duce?
Oare cât voi mai trăi,
Cât de mult voi suferi?
De ce totu-n jurul meu
Tre' să fie atât de greu?
De ce toată viața mea
Tot m-am chinuit așa?
Și când Doamne o să vină
Și la mine a ta lumină?"

-Când tu pregătit vei fi
Și la Mine vei veni...
Nu prin moarte,ci prin suflet...
Când te saturi de-al tău urlet,
Când te uiți la viața ta
Ce ai învățat din ea?
Eu ți-am dat-o să trăiești
Și să înveți să iubeșți
Și pe tine și pe alții,
Fiindcă toți sunteți ca frații.
Ai trăit în întuneric,
Ca să vezi ce-ți e prielnic...
Ai trăit în suferință,
Ca să-ți vezi a ta ființă...
Fiindcă dacă totu-i bine
Nu vezi sufletul din tine...
Și acum că m-ai găsit
Dragul meu copil iubit,
Mergi și fă bine în lume
Și-n al tău... și-n al Meu nume
Căci binele ce-l vei face
La tine se va întoarce
Iar atuncea vei vedea
Ce frumoasă-i viața ta...