Tremur ca și cum
mi-ar fi frică
de umbra pitită sub fereastră.
îmi țin respirația s-o aud
când trece pervazul

trag pătura peste mine
și încet mă întorc
de pe o parte pe alta
aud zgomote
inima mea
refuză să mai bată

printre tăceri
se mai naște o umbră…

am senzația că
cineva mă privește fix
îmi strâng pumnii
timp în care îmi amintesc
toate lucrurile mici din viață—

și cât de aproape
eram
de fericire