|
poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
|
agonia ![]()
■ Facerea în trei zile a lumii
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-01-20 | |
Noi, despre noi, credem că suntem,
În trupul nostru tot ceea ce rămâne. Că, atunci când îi dăruim nume, El, trupul, va avea să răsune Ca unic organ muzical Din vibrații și strune. În sine, trupul nostru e o sticlă plină Cu vise de carne care vor să devină Altceva decât pentru ceea ce Au fost aduse la ființă Înainte de început. Este un adânc plin de adâncuri care Se golesc băute de setea din mare. Întâlnirea dintre fluviile De râuri și de izvoare Ce mustesc ca umbre În lumini solare. Un gol care, odată golit, nu mai are De că să fie umplut, pentru că, Stins ce e din soare nu arde. Nu are de unde să se rupă Din sine ca parte. Să îngropăm fiecare sticlă golită În cimitirul neinventat al morții de sticlă Și niciodată să nu o mai umplem cu vin Ori cu vise din nuanțatul destin! Sau, hai să o vindem ieftin și să o uităm!... Să ne luăm adio de la ea pentru totdeauna Cum de la trupul nostru în care a pus Cerul din golul său cel de sus, Ca, din amintirea cărnii lui, Să ne trezim dimineață Călători hai-hui!
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate