pereții au urechi și un ochi de sticlă prins în tavan
mai bine să fi rămas în copilărie să ne-așezăm cartea de povești pe noptieră și pernele
una lângă alta
copilăria vine cu pieptul gol mulțumindu-se cu puțin
la 8 martie program artistic scena care se clatină sub emoții și ochii spectatorilor inundați de milă

fiecare plecare a ta m-a durut ca o injecție intravenoasă
când se rupe acul și rămâi cu jumătate în carne
ceea ce se păstrează pe fundul memoriei
neclintită de numărul scufundărilor al scafandrilor experimentați sau al unor răpitori incognoscibili este
dragostea mea pentru tine

am pierdut autobuze trenuri și avioane așteptând să crești
am exersat aceeași partitură în valuri de fum și de invective țâșnite din guri deschise
la comandă
am simțit că lupta nu se dă corp la corp
ci în ambuscade și în regii
aș fi cumpărat timp să te pot antrena
timp să-ți vorbesc despre paznicii închisorilor despre ura ce le umflă omoplații
tu ai crescut în felul tău și ai răspuns în felul tău

îmi spuneai că-n zone de conflict se prăbușesc casele cu tot ce e în ele
mobile și fotografii de familie veselă și cărți beletristice
copii și bunici mame și tați
focurile ard zi și noapte și nu sunt focuri din lemn sau turbă
un sugar a supraviețuit apărat de burta unei cățele
pentru tine nu s-a găsit o cățea atât de mare și nici atât de bună

ți-aș fi împachetat inima în ambalaj ignifug
dacă știam că un pumn de moloz
o va ține captivă