Când plec
partea ascunsă din suflet
rămâne
să te privească îndelung
cu singurul ochi treaz
care nu mai răstoarnă
imaginea pe retină.

Când pleci
rămâne plecarea precum
parfumul care persistă
atât de familiar,
atât de aproape încât
nările au învățat
să păstreze însetate
prezența ta
cât eternitatea.

Iar când plecăm,
când ceasul ne surprinde
pe continente diferite
luna mușcată
ne ține pe același ecran
în aceeași lumină
generată de
prezența ta.

Și dacă
nu mai vin
sau nu mai vii
vreodată
să știi
că las cheia
de la încuietoarea lumii
ascunsă
în prezența
ta.