te-oi fi deocheat!
de o vreme vorbești numai de dragoste


cu ochii închiși îți sting cărbuni pe linia îngustă a vieții
unul îmi scapă îl prinzi cu buricele degetelor
aud cum îți sfârâie în ele dorința
în nări îmi urcă un miros isteric de terminații
nervoase cred
descântul mi se-ncurcă pe buzele tale
dar nu te opri

nu te opri
îmi place cum treci cu gura încet pe coapse silabisești rar ceva
culegi înfiorat literele una câte una și le treci
răsucindu-le
până dincolo de căptușeala fragilă a plexului solar de unde
inevitabil acum
un roi năucitor de fluturi răsare flamboaiant
prin pielea mea mătăsoasă
de drăcoaică