mă descuamez
cum aș înlătura atâtea promisiuni
netrăite
zile când am fugit din mine în căutarea unui loc aprins
de soare
iluzii
cinemateca iubirii

mă vizionez
sunt protagonista unei vieți despre care unii s-ar crede grozavi
nu e ușor
ba chiar pesimist
adâncurile sunt greu de străbătut
însă e o liniște care se tot acumulează
cine știe ce urmează după explozie
cine știe

mă rup de mine câte o bucată infimă
spre a hrăni gurile rele
doar așa văd o renunțare la sperjur

singură în lumina reflectoarelor
doar umbra
dată cu roșu în obraji
se așază domol
la picioarele mele