e adevărat lumea fusese distrusă
însă nu ai considerat că este de bun simț
să vorbim despre natura răului în aceeași zi
în care un presedinte de țară este judecat
de narcoterorism și nici n-ai fost de acord
să citesc rechizitoriul judecătorului hellerstein
pentru o altfel de lume
cea mai rea dintre toate lumile
și
e cea mai bună dintre lumile posibile
cum îți plăcea să vii
la înțelepciunea ideilor
fără răspuns și fără pricină
dacă simbolismul
cerșetorilor de opiu și de cafea
s-a mutat în singurătate
a ta
a lui kierkegaard
aș fi vrut să ajung de rămas bun
văzusem atâtea
trăisem atâtea împreună
emoția și durerea întârzierii a dobândit
rezonanță papală îmi amintesc
bucuria de când ți-ai schimbat numele
nimeni nu era
mai român decât tine
mai scânteietor
înnoptat în amfiteatrul ciopraga
în fiecare zi am avut impresia
fiecare zi din
viața ta a fost viața lui dostoievski
drumurile au rămas printre cețuri pe chicerea
de unde nu se mai coboară
se rămâne acolo ca-n evul mediu
cu truveri și cruciade ți-am spus
am iubit o prințesă adevărată
și nu ți-a venit să crezi a rămas
îngenuncheată în visul înghețat
din ultima zi a unui condamnat la moarte
mai erau atâtea de făcut mi-ai luat-o
înainte ca-n copilărie când plecam cu buhaiul
peste europa plină de plăgi s-a făcut lumină
pe taulica în colindă