între steaua mea și mine este ceață,
povești nocturne cu ea le-am trăit,
în cartea vieții mi-a scris o prefață,
vlăstari de lumină în suflet mi-a sădit.

cu regret nici luna nu o văd la față,
negura întreg cerul l-a acoperit,
aștept în tăcere a luminii povață,
magicul vis încă nu l-am descoperit.

aștept răsăritul soarele să destrame,
întunecimea de pe cerul meu ancestral,
să transforme în rapsodii melodrame,
raze să strălucească în decorul teatral.

poezia mea de viață e meteo dependentă,
frenezie să producă și lumină evidentă.