Scoate sânul drept, să-l privesc
și să mă minunez de ceea ce văd
când îmi arăți cum, sub fald,
îți îmbraci umerii
de la piept.

Să-mi imaginez, privindu-l,
pruncul pe care îl hrănesc
când, din tot sufletul,
te voi iubi până când
nu va mai fi nimic de privit,
iar ceea ce este
nu va mai fi
inert în el.

Apoi,
ca un gând din inima sângelui
ori ca o umbră-a luminii
— așteptând —
arată-mi sânul stâng.

Să pot visa cum te voi iubi
risipindu-mă în jurul lui.

o albină ce caută,
în albia florilor,
viitorul
parfumului.