Scoate sânul drept, să-l privesc
și să mă minunez de ceea ce văd
când îmi arăți cum, sub fald,
îți îmbraci umerii
și pieptul.

Să-mi imaginez, privindu-l,
pruncul pe care îl hrănesc
când, din tot sufletul,
te voi iubi până când
nu va mai fi nimic de privit,
iar ceea ce este
nu va mai sta
inert în el.

Apoi,
ca pe un gând din inima sângelui
ori ca pe o umbră din lumină
— așteptând —
arată-mi sânul stâng.

Să pot visa cum te voi iubi
din nou,
risipindu-mă în jurul lui,
ca albina care caută,
în albia florilor,
viitorul
parfumului.