|
poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
|
agonia ![]()
■ clipa aceea adânc însămânțată-n memorie când
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-12-18 | |
Cu fruntea plecată, magii, intrară la împărat.
Drumul lor greu părea că aici s-a terminat. Ca un dangăt de clopot vechi și spart, vocea de pe tron, ca din pământ întunecat, i-a întrebat: „Ce călăuză spre mine v-a îndrumat?” Nu erau înspăimântați de cuvinte, căci în ele vedeau oseminte care cu mult mai înainte fuseseră rostuite. Însă în inimă simțeau cum îi lovește bătrână, ca șarpele care atacă și c-o mușcătură veninul adunat îl scuipă din gură, biciuind limba de zgură. Au strâns în pumni aur, tămâie și smirnă. Nu erau pentru rege, ci pentru lumină, și au spus: „Am venit de la Apus, unde lumina aleargă să piară, să vedem unde va avea mereu să răsară!” Cu fruntea aplecată, din staul magii ieșeau. Stelei de pe cer aripi i se risipeau. Cu aur au împodobit coroana-i regală, cu tămâie au slăvit divina persoană, cu smirna uns-au natura umană, iar Pruncului făcutu-I-au Maica Sfântă icoană.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate