Teo locuiește pe o insulă, nu are nevoie de pompă de apă, nici să-i inserați aer la radio, e dependent de o femeie blândă, iubitoare, vie și moartă, sau de un vapor părăsit, morții apelor plutesc în ochii lui. Teo trebuie să rămână un autor curgător, retras și sensibil, ar fi o greșeală să-i copiați inima prin vocea oricui, ascultați-l și atât, o să înțelegeți, orice perlă veritabilă se păstrează în cochilia unei midii născute într-un râu clar și necunoscut.