Cum te privesc eu, iubito?
Crezi că te sorb eu din priviri?
Degeaba urechea ți-am mințit-o,
Când ochii-mi trădează străluciri.

Și ce de-mi privesc lung scriitoarea,
Cum să fac când dorurile-s lungi?
Te privesc calm cum privesc marea
Și valurile sparte-n stânci.

Scuză-mă de mă mai uit și-n gol,
Mintea pretutindeni mă poartă.
Poate-s un critic cu un singur rol
Și de-asta te privesc ca pe artă.

Iartă-mă de te privesc de departe,
De par a fi în lumile mele
Ori de-s mai atent când e noapte,
Iartă-mă de te privesc ca pe stele.

Dar să nu-mi dai nicicum iertare
De m-oi uita la tine monoton
Și-atunci nici iubirii să nu dai crezare
Căci ea va fi devenit doar zvon.