descopăr că liniștea e clipa
pe care o țin în palme ca pe un dar
înțeleg totul doar prin lumina Ta
așa cum un țărm se recunoaște în val
pășesc cu încredere
ca-ntr-o promisiune care se ține singură

tăcerea e un discurs mă adună din risipire
o Lumină se frânge blând pe ferestre
fiecare clipă capătă margini de aur
când îți rostesc numele în minte
înserarea se învelește în parfumul Tău
îmi deschide porți
știe drumul înaintea mea

în tăcerea albastră cred că dragostea Ta
e felul în care se aprinde seara în no